Lună: August 2009

Geiger MTB Challenge 2009 – Sibiu

Publicat pe Actualizat pe

Invingatorul invins!

Am reusit!

Ultima gasca!

Sunt mandru de mine!

Am luat 4,50 la acest examen! Merit sa primesc cele 50 de sutimi pt. trecere?

O cursa de neuitat!

Natura intotdeuna invinge!

Acestea sunt doar o parte din posibilele titluri care mi-au trecut prin cap ieri, in timp ce pedalam la cel mai greu maraton din Romania. Cel mai greu a fost anuntat si asa a si fost!
Lungime traseu: 92 km
Diferenta de nivel: 3200 m
Traseu_lung_harta

Harta traseului de 92 km

profil_lung

Profilul cursei de 92 km

Chiar ma gandeam, ca daca aveam un reportofon ieri  la  mine, sa-mi inregistrez toate gandurile, scriam un roman de cateva sute de pagini fara probleme. Caci am avut timp sa meditez si sa aberez pe tot parcursul traseului.. care a fost lung.. foarte lung, iar timpul in care l-am parcurs…  enorm!
Totul a inceput asa!
Cum nu am mai ajuns la EcoExplora am decis sa incerc maratonul de la Sibiu. Si nu oricare traseu, ci cel lung si cica foarte greu. Sincer, aveam chef sa ma rup! Da aveam chef sa ma rup! Pare ciudat, dar asa a fost.  De cand am plecat de acasa am stiut ca o sa fie extrem de greu, si am avut emotii la plecare, ceea ce nu mi s-a mai intamplat la un concurs de MTB.
Eram contient ca nu sunt pregatit fizic pentru o asa incercare, dar eram pregatit psihic. Vroiam sa ma incerc!
La ora 7 plecam din Medias cu masina mea, asta dupa ce-i iau si pe bunii prieteni Paul si Gigi. Eu si Gigi suntem singurii medieseni care mergem la tura lunga. Imbucurator este ca ma fost 12 participanti de pe malul „Tarnavei Mari”.
Ajungem in Sibiu la locul de Start, ne luam numerele, ne pregatim bicicletele, imi pregatesc rucsacelul, in care imi pun „deale gurii” dar si o geaca de ploaie, o bluza cu maneca lunga si frontala. Da! Lanterna! Asta pentru ca stiam ca va fi o zi lunga… si ma asteptam la ce e mai rau. Sa depasesc ora 20, adica cele 10 ore in care puteai termina oficial traseul lung si noaptea prin padure fara lumina e mai ciudat.
Din pacate, la concursuri, de multe ori nu ai timp nici sa schimbi o vorba cu oamenii cunoscuti, pe care-i vezi doar la manifestarile sportive. Si e pacat! Nu inteleg optiunea organizatorilor sa puna concursul duminica! E o prostie! Ma gandesc la cei care vin de la sute de km distanta. Dupa ore bune de pedalat sa te urci in masina, sa conduci obosit si luni dimineata sa mergi la servici :(. Trist!
Se da startul! Plec incet sa ma incalzesc. Pedalez constant, nu ma agit sa depasesc, prima urcare mare adica pe Varful Magura o stiu din anii precedenti. Si sunt „numai” 12 km de catarare pe o panta numai buna de scos sufletul din tine.
Pe la jumatatea urcarii ma prinde Gigi si de aici pana in Paltinis vom merge impreuna.. cu mici difernete de timp intre noi. Intr-un fel ma linistesc cand stiu ca sunt in fata lui Gigi care e un ciclist bun, si anul trecut a terminat acest maraton cei drept pe un traseu umpic mai usor in 7:45 min. Coboram la CP-ul de la km 37. Suntem anuntati ca suntem la limita timpului si trebuie sa ne miscam bine sa trecem de Paltinis inainte de ora 14, adica 6 ore de la start. Ma  uit la ceas si vad ca au trecut „doar” 2:50 de la start. Avem 3:10 ore sa facem pana sus in Paltinis sa ne incadram in timp. Verific profilul cursei si vad ca urcarea are aproximativ 18 km. In gand imi spun! Cum sa nu facem 18 km in 3:10.
Dar! Sa vedeti ce nu a vazut Parisul! In sus o panta… si traseul urca  pe un scoc in forma de V plin de bolovani instabili, de nu gaseai unde sa pui piciorul pe ceva drept ce sa mai zic sa mergi pe bicicleta. Asa ca dai in sus pe langa ea. Nu e problema ca sunt obsinuit de la Carpathian cu push-bike-ul! Dar sa impingi la un concurs de MTB vreo 10 km adica vreo 2:10 ore pe o singura urcare… mi se pare cam mult!
M-am simtit bine tot timpul, m-am alimentat si stare de spirit imi era super, asta fata de un tip, din bucuresti :P, care s-a prezentat drept LegStrong, care blestema de…. clar ca a venit ploaia. Da, da, ploaie ! Daca e „razboi” razboi sa fie! A inceput o frumusete de rapaiala de vara…. numai buna se te ude pana la piele, sa inunde poteca, sa inmoaie noroiul… pefect. Eu aveam la mine geca si nu am avut probleme… dar nu vreu sa stiu cum a fost pentru cei care erau doar in tricou (de exemplu Gigi). Il depasesc pe saracul Gigi si ii dau mai departe!
Ajung la Paltinis! Acolo un grup de vreo 6 persoane de la Salvamont dintre organizatori. Imi dau vestea cea mare!
Ne pare rau, ai depasit timpul de 6 ore cu 9 minute! Este descalificat, trebuie sa predai numarul si cipul!
:(( nu pot sa cred! Stau nemiscat cateva secunde. Ma uit la ceasul de pe bike. Ora 15:54 la mine! Astia vor sa ma prosteasca! Am telefonul in ruscac unde as putea sa vad ora exacta dar nu il mai scot, ii cred pe cuvant. Predau numarul si cipul.
Stau si ma gandesc! Dupa ce am tras de mine atat.. am urcat uratenia asta de panta, m-am batut joc de bicileta prin toate noroaiele.. acum sa trebuiasca sa ma dau batut!? Ma gandesc cata apa mai am la mine! Ar trebui sa imi ajunga deocarece probabil  nu o sa mai gasesc pe nimeni in posturile de alimentare.
Cer sa imi indice directia in care continua traseul!
O SA CONTIUNUI PE CONT PROPRIU!
Toti incearca sa ma faca sa renunt! Baiete.. nimeni nu o sa vina dupa tine in caz ca o sa patesti ceva! A plouat si traseul este foarte periculos! Poate nu o sa ai semnal….
Am zis, am zis! Plec mai departe! Ma simt bine, am apa, mancare si lanterna la mine! Gata ii dau bice! De aici incolo o sa fiu „baiatul fara numar”. Toti albitrii pe care langa trec ma „stiu”. Tu esti ala….. fara numar! 😀 Da, da… fostul numar 309! Un invingator si un invins. Sunt Ultima Gasca!
Nu dupa mult timp prind un concurent „valabil” ce isi curata schimbatorul de noroi. Ma linistesc! Hai ca macar albitrii il asteapta pe omul asta.. asa ca voi fi mai in siguranta.. si in caz ca termin sub 10 ore o sa pot dovedi ca am facut traseul integral.
Trec de un albitru.. si…. in fata lui, Rop-Trosc! Ceva se blocheaza! Ma dau jos! Varza! Asa ceva nu am mai vazut! Lantul s-a pus in doua si s-a blocat intre schimbatorul pedalier si pedalier. Lantul fiind in dublu.. nu puteam face nimic! Nu mergea nici in fata nici in spate! Mi-e frica sa nu rup schimbatorul spate care e super intins! Dar, calitatile mele de mecanic modest :P…. gasesc singura solutie! Scot imbusurile si desfac schibatorul pedalier… il ridic si lantul scapa! Puffff! Fixez schimbatorul.. va dati seama.. pe tot angrenajul si cadrul un noroi.. de nu vedeam nimic.. dar functioneza! Plec mai departe in viteza caci ultimul concurent intre timp a trecut de mine.
Urmeaza o coborare super tehnica pe un jgheab stancos plin de bolovani, in forma de V si cu rupturi de nivel! Stau pe bicicleta! Fie ce-o fi! Trag tare de frane, ma dau si jos la cateva praguri mari! Dau si o tranta cu saritura peste ghidon! Nimic grav… repede la vale… caci timpul trece! Se terminca si jgheabul.. dar ce sa vezi! De la cat am strans de ghidon si am tras de frane mi s-au blocat mainile! Am facut carcel ma mana dreapta! Cu greu reusesc sa schimb vitezele in prima faza! 🙂
De aici  (Gura Raului) urmeza o urcare pe un forestier). Angrenajul geme de la atata noroi! Asta e bataiei de batjocura pentru biciclete! Da ce sa-i faci.. taci si pedaleaza! Ajung intr-un punc de control  si primesc totusi un bidon de Sponser si o banana. De aici urmeaza o urcare criminala.. tot push ca doar ce putea fi! Mai sunt ceva coboarari scurte pe niste pante de stai dupa scaun.. nu mai zic de bolovanii si crengile luate in gura…  Pana aici am fost super in regula si optimist…. dar… parca incepe sa-mi ajunga! Mai am 20 km pana la finish! Hai ca nu mai e mult.. stiu ca mai am doar o urcame mica. Mica pt. ce a fost inainte! Vine o coboare draguta pe iarba pana aproape de Rasinari! Si cand ma vedeam ajuns jos..  o alta palma! Un noroi galben din cel mai lipicios imbratiseaza cu mare dragoste cauciucurile de aproape se blocheaza! OOOO da! Natura intotdeuna invinge!
O iau pe iarba… bicicleta cred ca are 30 de kg.. vai de mine.. e grea provocarea asta!
Trec drumul asfaltat din Rasinari si urmeaza.. o urcare! Tot pe pamant super lipicios! Ocolesc prin iarba…. iau bicicleta in spate… dar cat poti sa cari frate 30 kg…. chinul de pe lume! Depasesc un concurect cu roata blocate de noroi! Nu o mai poate invarti deloc. Saracul are frane in V… nu e de mirare!
Urmeaza portiunea comuna traseului de 45 km. Pe aici stiu care e treaba… Noroi cat vrei.. dar macar asta nu se mai lipeste chiar asa. Ajung la apa Sevisului, o apa mare… oo da! Ma dau jos si ma bag pana la genunchi in apa… imbracat si incaltat… normal. Sa ma curat nu de alta! Culc bicicleta in apa sa se mai curete angrenajul….
La intrarea in padure vad un alt concurent si trag dupa el! In padure deja este intuneric. Bicicleta fuge de sub mine pe unde vrea pe ditamai noroiul! Se vad lumini! Finish-ul!
Am resit! Este ora 19:55! Am terminat sub timpul limita de 1o ore.
Acum, numai voi puteti spune daca sunt un invingator sau un invins!
Eu am dat ce am avut mai bun din mine si am luptat pana la final ca un soldat pe campul de batalie pana la ultima suflare.

Bike -> Medias-Barghis-Metis-SeicaMare-AxenteSever

Publicat pe Actualizat pe

             Se apropie maratonul de la Sibiu (30 august 2009 http://www.ciclism.ro/maraton/), un concurs foarte bine vazut de lumea ciclista. Traseul de 92 de km se vrea a fi cel mai greu si dur din tara, asa ca…. trebuie incercat. Desi speram zilele astea sa alerg si sa pedalez pe undeva prin muntii Maramuresului la concursul de Adenture Race – EcoExplora, acum noua provocare este acest maraton.

           Asa ca la antrenament! Doar am tras chiulul in ultima perioada :P! Sa fiu sigur ca o sa stau ceva timp pe bicicleta mi-am propus sa ies pe asfalt pana in Agnita si retur. Plec singur destul de tarziu 17.45. Ma incalzesc incet… dau la pedale….trece hula Mosnei si Pelisorului si incepe partea mai plictisitoare dupa satul Pelisor. Soarele si vremea buna ma fac sa imi schimb planul! Demult mi-am dorit sa fac pe bicicleta partea dintre satul Barghis si Seica Mare, sa ca intracolo. Singura problema era ca ziua s-a scurtat si eram contient ca ma va prinde noaptea. Ca si solutie de backup imi propun sa ajuns la lasarea intunericului in Axente Sever, de acolo sa ma duca iubita cu masina acasa.

Asa si facut! In Barghis o iau spre Sibiu. Drumul urca in serpentine spre Ighisul Vechi. Zona e f. frumosa! Cobor si trec de Ighisul Vechi si Vecerd. Lumea se uita la mine ca la extraterestrii. Daca in Mosna lumea s-a obisnuit cu oameni in iegari si casca pe bicicleta, aici e cam ciudat. Las drumul de Sibiu si fac drapta spre Seica Mare, o noua urcare destul de lunga pana pe dealul Seiseveni. Trag pe dreapta si iau doua merge de pe marginea drumului sa-mi mai potolesc foamea si gustul de dulce de la batonul de Snikers.

De sus din deal urmeaza doar coborare. Deja au trecut 40  de km si sunt la altitudinea de 583 m, cel mai inalt punc al turei. Este ora 18.40. De aici pana in Sura Mare nu cred ca am mers cu viteza mai mica de 30 km/h. Am tras tare dar degeaba. Intunericul ma prinde in Seica Mare. Dau telefon la Anamaria sa vina in intampinare sa ma ia cu masina deoarece nu am nici o sursa de lumina la mine (doar benzile reflectorizante de pe rucsac).

O tura care merita facuta cu un bike cu roti de si suspensie pe fata, mai ales acum toamna, cand se coseste fanul si padurea devine ruginie. In total 72,7 km cu 550 m diferenta de nivel.Barghis-Metis-SeicaMare

Elbrus 5642 m un vis pe schiuri

Publicat pe Actualizat pe

In randurile de mai jos o sa incerc sa redau experienta mea traita in Rusia, in expediatia de escaladare pe schiuri a celui mai inalt varf al Europei, Varful Elbrus cu altitudinea de 5642 m.

Sunt atatea de spus si de exprimat, incat cu greu poti acoperi partea de date generale, ce sa mai spun de trairi interioare, mici probleme si dificultati, logistica, pregatirile si suportul financiar in desavarsirea unui asemenea proiect.

Expeditia a durat 12 zile, am plecat din tara in data de 13 iulie 2009 cu zbor din Bucuresti si escala in Moscova spre Mineralnye Vody. De acolo ~ 260 km cu masina pana in satul de baza Azau 2400 m. Ne-am intors in tara in data de 24 iulie 2009. Colegul meu a fost Liviu Barsan, un bun prieten pe care il cunosteam din expeditia Elbrus 2008, la cei 28 de ani, cu inaltimea de 1,98 m si la ~ 97 kg s-a dovedit un excelent camarad in atingerea obiectivului.

Primele „dificultati” le-am intampinat din tara, trenul rapid a avut intarziere de 120 minute pana in Bucuresti. Apoi, la zborul din Moscova spre Mineralnye dupa ce ne-au tinut in avion 50 minute la temperatura de 36 grade Celsius, autoritatile ne-au dat jos si ne-au pus din nou sa asteptam 2.45 ore pentru ca avionul era stricat :D. Ajunsi in Mineralnye ne-a asteptat o masina (taxi), o Lada veche ca istoria, care bineinteles ca la ora 23,15 noaptea nu s-a lasat pornita decat impinsa (de catre noi, alpinistii!).

Ca si ultime remarci, mai putin placute, trebuie sa va spun ca am avut „norocul” ca in perioada in care am fost acolo, cel putin in zilele de aclimatizare si urcare  a taberei din Azau 2400 m la Barrels 3700 m cele 2 telecabine si telescaunul nu au functionat din cauza unor revizii si lipsa curentului electric. Ce inseamna asta!?

urcat si cobrat pe jos, diferente enorme de nivel sau apelarea la serviciile unor „rechini”, acele persoane care lucrau in zona si urcau cu niste camioane extrem de puternice si rezistente. Problema era ca te „jecmaneau” de bani; stateai afara in remorca indiferent de vreme, ploaie, lapovita, mazariche, cu rucsacul pus pe jos in apa si ulei de masina… O nimic toata! Cea mai grea partea a expeditie a fost sa urcam in asemenea conditii de la 2400 m la 3700m in aproximativ 3 ore si jumatate, in toata aceasta perioada afara fiind ceata si lapovita. Am ajuns sus uzi leoarca si inghetati bocna.

DAR, au fost si parti bune si frumoase!

Planul de aclimaticare a fost perfect! Am dormit 3 nopti in Azau, urcand intr-o zi pe muntele Cheget 3100 m iar in alta la 4100 m, zona cabanei Diesel. Pe urma am urcat tabara in Barrels 3700 m pentru doua nopti. Aici am stat intr-o baracuta, mica dar incalzita electric si cu o bucatarioara OK.

In cea de-a patra zi de aclimatizare am urcat in partea superioara a stancilor Pastukov 4750 m altitudine. Deja de aici eram cu schiurile de tura! Zapada buna si starea de bine ne facea sa fim tot mai increzatori. Coborarea pe schiuri a fost de vis.

Am avut de asemenea si noroc: prognoza anunta vremea buna exact in a 6-a zi, ceea ce se potrivea de minune cu planul nostru de aclimatizare. Asa ca in dupamasa de 18 iulie am urcat cu bagaj usor la 4100 unde am dormit pentru 3 ore tot intr-o baracuta.

Plecarea spre varf am facut-o la ora 3 dimineata cu un ratrac care ne-a dus pana la altitudinea de 4600 m. La 3:30 incepea adevarata ascensiune!

In primele momente m-am intrebat daca ceea ce fac este corect. Cand m-am uitat in jur, toata lumea isi incalta coltarii (gheare metalice care se prind pe talpa bocancului pentru a nu aluneca pe zapada/ghetar) si aveau in mana pioleti. Eu, eram singurul care urcam pe schiuri. J Oare sa fie bine? Mi-am facut curaj si dai in sus! Am mers foarte atent si concentrat, intr-un ritm constant in care ma simteam perfect, sa nu transpir si sa obosesc.

Pentru mine era mai greu, pentru ca, fiind pe schiuri trebuia sa-mi sap singur poteca intr-o zapada din fericire perfecta schiului de tura. Zig-zag-urile care le faceam insemnau o distanta parcursa mai lunga. Dar nu a contat! Ma gandeam la coborarea ce va urma… J.

Am fost sigur de reusita cand am ajuns in saua dintre varful Est-ic si cel Vest-ic, la altitudinea de ~5200 m. M-am uitat la ceas si era 8:45 dimineata. Vremea era foarte buna, soare,  cald si ma simteam perfect. De aici urma o panta inclinata cu diferenta de nivel de ~ 400 m. Mi-am pus schiurile pe rucsac si am continuat urcarea.

La ora 11 dimineata in data de 19 iulie 2009 am ajuns pe schiuri in cel mai inalt punct al Europei. Varful Elbrus 5642 m.

Acolo ma astepta colegul meu Liviu. Ne-am felicitat reciproc si am clipit multumiti amandoi. Reusisem sa ne indeplinim visul. Am stat mai bine de 30 minute facand poze cu bannerele partenerilor mei: SNGN Romgaz Sa Medias si S.C. Transavia Alba Iulia.

Apoi a urmat partea de adrenalina si placere! O coborare pe schiuri de aproximativ 9 km cu 2000 metrii diferenta de nivel. Au trecut ca vantul! In doar o ora si jumatate eram jos la 3650 m in Barrels, in conditiile in care m-am oprit si am dat telefon acasa iubitei (Anamaria :*) si parintilor, m-am oprit de doua ori de am povestit cu niste prieteni nemti, si am luat ceva echipament lasat in baracuta de la 4100 m.

La ora 14:30 a ajuns si colegul meu Liviu, impreuna cu care am cobarat cu cabinele pana jos in Azau sa bem berea bine meritata.

Multumesc inca o data prietenei si parintior pentru sustinere si incredere, dar si partenerilor pentru colaborarea si suportul acordat.

Urmatorul proiect: Kilimanjaro 2010! Cel mai inalt varf al continentului negru, Africa. Varful Uhuru Peak 4895 m altitudinea impreuna cu iubita mea.

 

Mai jos aveti articolul scris de Milu Olteanu in ziarul Ghimpele de Sibiu in data de 27 iulie legat de succesul meu:

 

„Medieşeanul Dan Caba a văzut lumea de pe vârful Elbrus

Medieşeanul Dan Caba şi-a văzut visul cu ochii şi a ajuns pe vârful Elbrus, aşa cum şi-a propus încă de anul trecut atunci când din cauza condiţiilor meteo nu a mai reuşit să ajungă pe vârf. Dan Caba a plecat spre Elbrus cu bucureşteanul Liviu Bârsan în 13 iulie, iar în 19 iulie la orele 3 dimineaţa a început ascensiunea spre vârful înalt de 5.642 metri de la altitudinea de 4.600 metri. La orele 11 era pe vârful Elbrus trăind senzaţii unice. “Am început ascensiounea la ora 3:30, iar după aproximativ 7 ore şi jumătate am ajuns pe vârf.

De data aceasta am urcat pe schiuri de tură până în vârf. A fost însă şi o porţiune pe care din cauza pantei a trebuit să-mi car schiurile în spate., undeva între 5.200 şi 5.600 de metri. Pe Elbrus senzaţia a fost unică, e ceva extraordinar. Eşti bucuros şi entuziasmat, nu ştii ce să faci prima dată, să-ţi feliciţi partenerul, să te îmbraci să nu răceşti, să faci poze, să strigi de bucurie. În acelaşi timp te gândeşti şi că trebuie să cobori de acolo. Am stat pe vârf circa 30 de minute, după care am coborât până la 3.600 de metri, unde se termină zăpada. Am coborât pe schiuri o diferenţă de nivel de 2.000 de metri, ceea ce e foarte mult şi frumos în doar o oră şi 30 de minute. N-am forţat, am oprit de am mai dat telefoane prietenilor, m-am oprit la 4.100 metri să iau nişte lucruri din baraca unde am dormit. Vineri în 24 iulie la orele 22,15 eram în Otopeni în aeroport”, ne-a povestiti Dan Caba. P

Pentru temerarul medieşean de la Asociaţia de Turism şi Ecologie Dianthus urmează o nouă provocare, dar pentru anul viitor, cel mai înalt vârf din Africa, Kilimanjaro. “Aş vrea Kilimanjaro, cel mai înalt vârf din Africa, de fapt e Uhuru Peak de 5.895 metri, Kilimanjaro e masivul, dar toată lumea îl ştie de vârf. Acesta e noul target!”, ne-a spus Dan Caba.”

Mai jos aveti ceva link-uri din presa zonala:

–          http://www.ghimpeledesibiu.ro/wp/2009/07/27/medieseanul-dan-caba-a-vazut-lumea-de-pe-varful-elbrus/

–          http://www.stirisibiu.ro/medias/medieseanul-dan-caba-a-vazut-lumea-de-pe-varful-elbrus-3

–          http://www.mirceahodarnau.blogspot.com/

–          http://medias.birotec.ro/stire.php?id=832

MTB -> Buzd-Atel-Dupus

Publicat pe Actualizat pe

Traseu de mountainbike: Medias – Hotel Binder – Lac Elesteu – Ferma – Buzd – Atel – Dupus – Medias

Un traseu in care am incercat sa descoperim noi rute in zona sud-estica a Mediasului. In vitoarele ture o sa incerc sa ocolesc satul Buzd, sat frumos dar plin de tigani si murdar la periferii. In rest, zona merita strabatuta, pana in Dupus in mare parte esti pe drumuri de pamant si iarba, cu pante scurtute care 95% pot fi facute pe bike.

Recomandat traseul sa fie facut cel putin in echipa de doi oamneni si un spray paralizant;  preventiv pentru ca se trece pe langa cateva stani.

 Buzd-Atel-Dupus

– distanta 35 km
– diferenta de nivel pozitiva 530 m pe distanta insumata de 6,72 km
– panta maxima 17,22 grade
– timp total 3 ore cu o cazatura si o pana

Coechipier: Oli

Carpathian Adventure 2009 -> Fagaras-Cindrel

Publicat pe Actualizat pe

Aventura in Carpati 2009; sau mai bine spus: Sprint in Fagaras si push-bike in Cindrel.