Festin schiabil in maretul Retezat

            Perioada: 04-06.03.2011

            Zona: M-tii Retezat (Cab. Pietrele – Cab. Gentiana – Ref. Bucura – Vf. Peleaga 2509 m – Vf. Papusa 2508 m)

            Echipa: Corina Fodor, Akos Kozma, Caba Dan

            Scopul: escaladare pe schiuri de tura a celor doua varfuri de peste 2500 m a masivului Retezat

            Fotograf: Corina Fodor

-

               “Planul merge mai departe”, e miercuri, deci cautam locatia pentru un nou weekend in care sa ne bucura de schi, munte, viata!

               Data fiind conjunctura, alegem Retezatul. Un masiv care te incanta placut la fiecare revenire, fiecare anotimp parca remodeland relieful.

               Cum vremea se anunta rea in ziuna de duminica, ne luam liber vineri si la ora 6:15 suntem in masina spre Carnic. Akos vine din Cluj cu doi colegi, care pe drum propun sa urcam in Bucura dinspre Rausor. O zona in care am fost acum de revelion, dar care, ca si distanta (pe harta) e mai scurta, ca si dificultate si timp este pe departe mai mare. Analizez situatia si incerc sa refuz politicos oferta lor. Pentru mine planul e clar. Am venit pentru Peleaga si Papusa si nu vreau sa risc iesirea. Nu e timpul de experimente si plimbari. Desi am parut rigid, capos si de neinteles timpul a dovedit ca alegerea mea a fost corecta. In acest context ne despartim in doua echipe. Cei doi clujeni urca prin Rausor, iar eu, Akos si Crina urcam prin Carnic, urmand sa ne intalnim seara in refugiul Bucura.

               La ora 11:15 plecam de la masina. Cu doua zile inainte ninsese vreo 20 de cm asa ca ne bucuram de zapada curate si proaspata si urcam pe schiuri fara probleme. In 2:15 minute intram in Cabana Gentiana unde mancam un sandwich  si data fiind caldura si soarele de afara cer cabanierului o bere (pentru toti 3). Domnul se uita la mine si ma intreaba: “Pai voi ce turisti sunteti de beti bere?”. Ii explic ca ceea ce facem noi, adica “gustam” o bere trei oameni se numeste hidratare. Cu greu se lasa induplecat si ne aduce lichidul mult dorit.

               Nu stam mult si plecam. Vremea este de vis. Soare, senin, vizibilitate, caldura incat urcam in tricou… Ajungem desupra lacului Pietrele si trebuei sa alegem ruta pe care vrem sa urcam. Prin Curmatura Bucurei sau prin iesirea de iarna adica saua dintre Varful Curmatura Bucurei si Coltii Pelegii. Prima varianta desi  preferata de Corina si Akos imi pare cam ciudata. Inclinatia este mare, desupra cornisa, zapada era mare in care niste turisti sapau de zor fara sa se vada vre-un progres, asa ca ii conving sa urcam pe varianta a doua, care s-a  dovedit foarte accesibila si rapida. Facem poze, ne bucuram de peisaj si ne rugam ca si sambata sa fie o vreme la fel de buna. Coboram pe schiuri spre Lacul Bucura dar intram sub nori in ceata. Stiu ca trebuie sa tinem partea stanga a caldarii asa ca desi ceata era mare inaintam destul de precis, fapt confirmat ici colo de stalpii metalici cu marcaj. La un moment dat intram pe un varcel destul de abrupt si ingust. Coboram vitejeste prin ceata si ne trezim… sub pragul glaciar al lacului Bucura. Hmmm… am coborat prea mult. Ne punem pieile si la ora 18:10 intram in refugiu. Spre surprinderea noastra suntem primii. Turistii cei i-am vazut urcand in Curmatura Bucurei deabea acum traversau lacul. Ceata dispare ca si cand am trecut “testul” si ne lasa sa ne bucuram de peisajul de poveste. Punem de ceai si ajung si ceilalti 7 turisti. Sunt intr-un fel de tabara… sau ceea ce ar fi trebuie sa fie o tabara de initiere de iarna. Coordonator fiind “Conu”, un domn, sa spun, glumet, foarte vorbaret cu o “intonatie cam puternica” ).  

               Seara pe la 22:00 ne punem la culcare nu inainte de a ne delecta cu cerul instelat in care Carul Mare si cel mic, impreuna cu Orion, Closca cu pui, Calea Lactee… stralucesc puternic, luminand intreaga caldare a Bucurei.

               Sambata e ziua cea mare. Sorele este sus pe cerul senin ca lacrima asa ca plecam increzatori la ora 9:00. Urcam si prindem rapid Piciorul Pelegii pe care inaintam matematic. Zapada nu e multa si e super stabila. Urcam pe schiuri fara probleme si in 2:15 ore suntem pe Varful Peleaga. Belvederea este… de nedescris. Avem o tara asa frumoasa!

               Analizam coborarea si rapid intuim sub noi un jgheab in care este destula zapada sa putem cobora pe schiuri. Atata ne-a trebuit. Piele jos si la vale. Satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat nu speram sa putem schia de pe varf, plus ca inclinatia si zapada a fost  perfecte. Radiind de fericire si adrenalina ne aruncam ochii spre noul obiectiv, Varful Papusa. Destul de golas de zapada intuim o linie de acces asa ca o luam la deal. Urcam pe schiuri pana pe Varful Papusa mai rapid si mai usor decat ne-am inchipuit. E ora 13:30. Stam la soare… facem poze… nu ne mai vine sa plecam. Doar cheful de o noua coborare ne facem sa plecam. Si de pe Papusa coboram pe schiuri! Asta da reusita. Ne felicitam si multumim D-nului pentru norocul pe care ni l-a dat sa avem asa zapada si vreme. Urcam Peleaga din nou, de data asta la coltari. Ajungem sus si Akos intuieste o limba de zapada ce coboara chiar din varf. Eu si Corina ne alegem alte culoare de coborare. Fiecare cu ruta lui . Panta este mare si deabea vedem ce e sub noi, dar ne pregatim constiincios si entuziasti o luam la vale. Din pacate tot ce e frumos se termina repede si din 2 miscari suntem jos  in caldarea Vaii Berbecilor. La ora 16:30 suntem pe terasa refugiului Bucura la bronzat. Akos urca sa schieze si de pe Varful Bucura 1 si se intalneste cu cei doi clujeni. A… sa va spun: vineri au dat mesaj ca raman in Refugiul Condor, iar sambata la ora 17:10 erau pe Bucura 1 preferand  sa coboare direct in Gentiana. Imi pare rau ca nu ne-am potrivit, dar sunt constient ca incapatanarea si intuitia mea ne-au prins bine.

               Sambata noaptea a inceput viscolul. Din fericire cerul a ramas deschis si la ora 8:30 am plecat din Bucura. Am urcat din nou pe varianta de iarna de unde am coborat tot pe schiuri in caldarea Lacului Pietricelele, o coborare super frumoasa si provocatoare.

               Coborare in Gentiana si pana in Carnic au fost o formalitate si la ora 12:10 eram deja la masina.

O tura deosebita, o tura cu adevarat alpina, o tura in care am schiat, iar coborariile au fost delicioase de-a dreptul.

               Am revenit acasa dupa trei zile perfecte pe munte in care acolo sus esti doar tu si prietenii, doar tu si muntele. O tura dupa care multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti-a dat. Am coborit in civilizatie mai umili, mai cumpatati, mai iubitori. Fiecare din noi asteptam sa ajungem la casele noastre, la cei dragi sa ii imbratisam si sa le impartasim din fericirea si dragostea noastra.

               Va doresc tuturor, ture cel putin la fel de frumoase!

Albumul foto complet il puteti vedea aici: http://www.dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5581625615898631249/1