Piatra Craiului – Anghelide – Două zile de trăiri cât doi ani!

Piatra Craiului – Anghelide

Două zile de trăiri cât în doi ani!

Data: 06-07.11.2010
Locația: Piatra Craiului, Traseul: Angelide
Trupa: Corina Fodor, Gheorghe Banu, Dan Caba

->

        Îmi este asa greu sa scriu despre Piatra Craiului. Imi este greu pentru ca iubesc acest munte. Este muntele în care de fiecare dată “intru” cu capul plecat si plin de respect. Este un munte magic!
        Aici, in anii de facultate dar si inainte, veneam adesea cu bunul meu prieten Mihai Rusu si calauziti de cartea “cea rosie” a lui Emilian Cristea cu descrierile Pietrei Craiului descopeream pas cu pas labirintele secrete si misterioase a potecilor si branelor nemarcate ale Craiului.

Si ce emoti aveam! Ne bucuram de fiecare momaie, de fiecare marcaj vechi de zeci de ani, de fiecare indiciu care ne arata ca suntem pe drumul cel bun. Eram ca intr-un basm, in care, doar dupa de niste schite si doar vagi informatii despre existenta anumitor trasee, treceri, pasaje si refugii ascunse, plecam sa le exploram si sa ne bucuram de ele. Si am reusit!
     In acest weekend am format o echipa la care nu visam! Corina, “sora mea cea mare”, cu care din pacate am rup legatura vreo 2 ani; cred pentru a ne bucura de regasire acum, in aceste momente in care am nevoie de oameni dragi langa mine si Ghita Banu… un super om, un om de munte, un om de care toti vechii montaniarzi ai mediasului si nu numai isi pleaca capul si respectul vine de la sine. A fost presedintele Clubului de drumetie “Hai la drum” vreme de  25 de ani, a fost un pionier al alpinismului, a fost omul cu care tata a mers la munte! Povestile despre el m-am fascinat de ani de zile. Cum acest om si o mana de prieteni adevarati au parcurs creasta Fagarasului, Pietrei Craiului , si alte masive in conditii de iarna, prin anii 1980 cu saci de puf facuti de ei, ciorapi de puf, geci, coltari, pioleti si chiar carabiniere facute de mana lor in fabrici. Respect si cinste lor! Iar acum, eu am onoare sa ies cu acest om la munte! Cum sa nu ma bucur!

        Am plecat din Medias sambata la 6:00 dimineata, initial cu gandul sa dormim cu cortul in Poiana Inchisa si sa facem apoi o parte din Creasta Sudica sau Braul Rosu. Hotaram pe drum sa urcam prin Anghelide, un traseu foarte deosebit, spectaculos si nu foarte lung. Zis si facut! Am urcat incet profitand de vremea superba, neobisnuita pentru noiembrie. Traseul ni s-a deschis frumos… fiecare trecere/pasaj amintindu-mi de experientele precedente cand mai cu frica mai cu emotie le descopeream.

      La intrarea in Canionul Anghelide ne-a intampinat Santinela. Un bloc de piatra de forma unui deget imens, si canionul  sub lumina soarelui de data aceasta parea mai mic si mai scurt. Frumos! Am innoptat intr-un refugiu ascuns, un loc de poveste, bine “pazit” de stanci inalte si brazi dar cocotat sus… foarte sus aninat in crestetul Craiului. Refugiul este unul foarte mic, doar pentru doi oameni, si Ghita l-a numit “telecabina” fiinca din prici vezi sub tine un gol imens si pereti de stanca.

       In jurnalul refugiului am gasit insemnarile facute cu Mihai Rusu in anul 2004 cand l-am descoperit prima data. Si in acest an am scris “emotionat” cuvinte “grele” care peste timp vor spune multe.

      E fascinant ca cineva s-a gandit sa “urce” acolo un adapost. Un adapost care face parca legatura dintre cer si pamant. Am facut un foc care ne-a “incalzit” inimile si care ne-a facut sa auzim linistea, ne-a facut sa simtim ca traim, a facut ca timpul sa treaca mai incet, a facut sa fim increzatori, optimisti si veseli.

       Dimineata dupa o masa copioasa si un ceai bun am coborat prin alt refugiu secret care a fost refacut anul acesta foarte frumos.

O tura in care am trait cat in doi ani! O tura care v-o doresc si voua!

Ne-am incarcat si ne-am intors acasa mai buni si mai iubitori!

Galerie foto a Corinei o gasiti aici: http://dianthus-medias.ro/index.php?option=com_morfeoshow&task=view&gallery=5&Itemid=100024#5537915766412735793/1