“Expeditia se deruleaza conform planului. Ne aflam  in zona Baronco Wall in drum spre Karanga Valley si vrem  sa ajungem in varf pe data de 10 septembrie”.

” Suntem in tabara 3 (Shira 2) la 3900 m. Suntem toti foarte bine. Porterii si mancarea sunt OK, vremea este buna.”

Am inceput aventura noastra spre Kilimanjaro  cu un zbor de la Cluj la Frankfurt. Dupa 29 de ore , 3 avioane am ajuns cu bine in Moschi unde ne-am cazat. Maine plecam la ora 9 spre munte, am aranjat cu porterii .

Spre Kilimanjaro (Uhuru peak – 5895 m) 

Tanzania – Africa  02-14 sept. 2010

         

        In data de 2 septembrie 2010 plec in expeditie spre Kilimanjaro, mai precis varful Uhuru Peak cu altitudinea de 5895 m. Este cel mai inalt varf de pe continentul African, cel mai inalt varf singuratic din lume, fiind un vulcan. Varful este in situat in nord-vestul Tanzaniei.

       Aceasta expeditie vine ca si o continuare a reusitei de anul trecut cand in data de 19 iulie 2009 am reusit sa escaladez pe schiuri cel mai inalt varf al Europei, Varful Elbrus 5642 m.

       Anul acesta suntem patru membrii: Christine Thellmann, Gabriela Calbureanu, medieseni si colegi de munca si Csabi un tip din Zalau. Din primavara, cu fetele ne-am decis sa facem o echipa draguta si sa reusim sa mergem! Ne-am antrenat impreuna mai ales pana la maratonul de alergat Sighisoara-Medias 42 km care l-am terminat toti trei cu succes. Au mai fost ca si activitati sportive maratoanele de MTB de la Baia Mare, Medias, triatlonul de la Sfanta Ana, Tg. Mures, Reci, maratonul montan de la Moeciu si Ciucas.

        Trebuie sa multumesc in primul rand partenerului nostru de incredere care ne-a inteles si ajutat sa plecam in aceasta aventura, SNGN ROMGAZ SA. Iar eu personal, partenerului meu Transavia – Alba Iulia.

        Am ales sa urcam pe ruta Lemosho, una din cele mai lungi rute, o sa stam pe munte 7 zile, in a 6 zi o sa incercam varful. Totodata aceasta ruta speram sa ne ofere o aclimatizare buna, mai putini turisti si multe peisaje dragute.

        Provocarea este inaltimea, deci aclimatizarea, apoi bolile care sunt din cele mai “frumoase”: hepatita A, B, C, febra galbena, febra tifoida, dizenterie… si multe altele. Tantarii sunt o problema dar si multe alte vietati. Apa nu e prea buna de baut si trebuie fiarta si tratata… 

         Sper sa avem vreme buna, in ziua varfului temperatura ar putea ajunge la la -20 de grade celsius, dar macar vantul sa nu bata prea tare si sa avem vizibilitate. O sa incercam sa va tinem la curent aici pe blogul meu dar si al  lui Mircea Hodarnau (http://www.mirceahodarnau.ro/) cu pasii ce reusim sa-i facem spre varf.

Puteti viziona o parte din interviul avut de noi la Radio Ring Medias aici:

       Sa ne auzim numai de ture adevarate!

        Adventure Team Romgaz va multumeste pentru suport in sprijin!

 

Locul 4 la Ciucas Trail Running 2010

La 4 secunde de podium (semimaraton 21,95 km)

Triatlonul de la Reci (1,5 km inot; 40 km bike; 10 km alergare)… nimic special

          Data: 31.07.2010

          Locatia: Cheia – M-tii Ciucas si lacul Reci (Sf. Gheorghe)

          Trupa: Christine, Raluca si eu

     Weekendul 31-1 aug. 2010 se anunta unul tare incarcat. Doua concursuri frumoase la care “a trebuit” sa participam. Sambata eram in Ciucas la maraton de alergare montana, iar duminica  langa Sfantul Gheorghe la Reci pentru un triatlon renumit cel putin dupa numarul de editii, 11 la numar.

      Vineri dupa-masa plecam spre Cheia. Ne-am rezervat cazare la o pensiune recomandata de organizatori in speranta in care o sa fim aproape de linia de Start… dar nu a fost chiar asa . La ora 21 ajungem si ne luam numerele. Apoi gasim destul de greu pensiunea; ne pregatim echipamentul si pe la ora 23:30 ne punem la somn.

       Dimineata vremea e superba! Ne echipam si mergem al linia de start! Vreo 350 de participanti deci va dati seama ce forfota! Se da statul! Plec usor sa ma incalzesc! Nu am avut pentru concursul asta nici un target si nici un plan. Am venit aici de placere! Dupa cateva minute imi dau seama totusi ca sunt intr-un concurs si imi vine cheful de “tras”.  Incepe panta prin padure unde pamantul este destul de umed. Alerg cu pasi mici si incep sa intrec oameni. Pentru a doua oara in viata alerg cu bete! Am vrut sa incerc sa vad cum e sa alergi cu bete. In turele de munte sunt niste ajutoare de nadejde asa ca ar trebui sa ma impac bine cu ele si la alergat. Singura diferenta este lungimea lor. Sunt niste pari/palite in sensul brut al cuvantului. Au 1,5 m adica super lungi. Am avantajul ca sunt de carbon si sunt super usoare si ma pot impinge in miscari lungi in ele datorita lungimii.

        Ajungem la ramificatia traseelor. Eu sunt la semimaraton, 22 de km cu 1400 m diferenta de nivel. Meseriasii si sunt multi, participa la maraton. Vad cateva persoane in fata, nu multe, ceea ce-mi da incredere. Depasesc incet incet cate un concurent. Imping tare in maini. Ma hidratez din apa de pe centra si incerc sa respir regulat fara sa fortez.

         Ajungem in creasta si cine imi spune ca sunt pe pozitia 10 la general. Super! Alerg in toate portiunile accesibile. Ma simt bine si sunt multumit de ritm. Ajung la Cabana Ciucas. Beau apa si plec rapid. Coborarea e abrupta si trebuie sa-mi menajez genuchii si musculatura. E multa lume la plimbare care ma incurajeaza. Ma ajunge un tip la inceputul urcarii spre Cabana Muntele Rosu. Il simt si pe el obosit si vine in spatele meu fara sa atace. Ultimii 4 km sunt pe forestier. Aici viteza creste dar ma prinde o crampa la gamba stanga (. Crampele astea sunt inamicul meu cel mai de temut. Ma opresc si ma ud cu apa rece dintr-un paraias. Plec rapid si nu dupa mult timp ma prinde o crampa de toata frumusetea la gamga dreapta :D. Ma uit in spate si vad 2 concurenti. Continui sa alerg cu crampa! Am mers prea bine pana aici si sa ma “prapadesc” la final. Ma depasesc 2 baieti cand mai sunt 2 km pana la finish :(. Stau un spatele lor. Pe ultimimele sute de metrii trag tare si il depasesc pe unul din ei. Cel din fata nu pare la categoria mea asa ca nu fortez excesiv. Gresala fatala! Era la categoria mea si mi-a luat podiumul adica locul 3 cu 4 secunde avans . Asta e! Oricum am facut un concurs de care sunt super multumit! Locul 4 la categoria mea de varsta si locul 11 la open semimaraton e binisor. Am avut timpul de 2 ore 53 de minute.

        La finish atmosfera este foarte prietenoasa. Christine a facut si ea o cursa super buna si a terminat pe locul 12 la categoria ei, cu un timp sub cel propus. E foarte bucuroasa si promite ca la anu… o sa fie mult mai in fata.

        Un concurs superb, la care merita mers!

Duminca 1 aug. – Triatlonul de la Reci

         Duminca ne trezim la ora 6:00 si plecam spre Reci.  Aici ajungem pe la ora 8:30 si ne inscrem. Organizare, desi oamneii sunt la a 11-a editie, e slabuta. Ne pregatim echipamentul si bicicletele. Sunt obosit dupa ziua de sambata. Mi-e greata… traspir… mi-e rau! Nu am niciun chef de concurs. Sunt ametit si fara nici o vlaga.

          Nimeni nu stie mare lucru despre ce si cum o sa se intample in concursul asta. Nici directie de mers.. nici numar de ture… Intru in apa sa ma mai racoresc. O scurta sedinta tehnica si se da startul. Plec fara nici un chef si nici o forta. Gambele imi sunt beton cum am fortat sa alerg cu crampe. Inot si ies din apa! Habar n-am pe ce pozitie sunt si nici nu ma intereseaza. Iau bike-ul si plec spre asfalt. E primul concurs la care folosesc cursiera. Picioarele imi sunt greoaie. Viteza creste pana pe la 33 de km la ora. Vine cineva tare din spate si din instinct ma bag in trena lui. Eram asa ametit si fara chef  incat nici nu am realizat ca nu am voie sa stau in trena lui! Nici nu am stiut ca nu am voie sa stau in trena….. si nici nu aveam chef sa ma gandesc la cine stie ce. Tipul e cu o tura in fata mea asa ca nu il “deranjez”. Eu ma gandesc doar sa se termine odata. Ma pune sa duc si eu trena dar nu pot trage mai mult de 34-35 km la ora. Nesatisfacator pentru “partenerul” meu.. dar asta e! Ce vrei sa mor!? .

          Ma doare stomacul si trebuie sa merg sa dau un telefon. Ma opresc in porumb sa “prind semnalul”. Usurare… Plec iara si intru din nou in plasa unui prieten din Cluj cred! Din nou va spun… habar nu aveam ca nu aveam voie sa stau in trena. Oricum nu concuram cu nimeni, iar in capul meu era sa termin odata.

         Termin bike-ul si plec la alergat! E super cald! Ma hotaresc rapid sa alerg cu bidonul de apa in mana sa ma pot hidrata. Ma asteptam in fiecare secunda sa ma prinda crampele. Ma si vedem mergand eu frumos pe marginea drumului. Alerg slab dar termin proba totusi alergand!

         Christine a terminat pe locul 3 la fete. Dupa concursul de sambata acum sa termine si triatlonul este o performanta de care inca nu isi da seama! Felicitari!

         Un concurs slabut organizat la care am fost obosit si m-am simtit rau. Dar am mai invatat ceva… sincere scuze celor care s-au simtit ofensati de prestatia mea de “lipitoare” la proba de bike.

Acum urmeaza o perioada linistita de refacere!

 

Retezat, Poiana Pelegii – Lacul Bucura – Vf. Peleaga si Papusa

     Data: 23-25.07.2010

     Locatia: M-tii Retezat

     Scopul: tracking

     Echipa: Christine si eu

         Daca tura de weekendul trecut mi-a reaprins gustul si cheful de ture la munte in liniste cu rucsac mare in spate, cort si ceai la primus; unde puteam sa mergem decat intr-un alt masiv emblema a Romaniei, adica Retezat.

         Puteam pleca doar de vineri dupa-masa asa ca iau harta si incerc sa incropesc un traseu cat mai dragut in care sa vedem cat mai multe obiective. Dupa o scurta consultare cu bunul prieten Alex (Hoinarii) ma decid. Mergem cu masina pana in Poiana Pelegii (235 km de la Medias) si de acolo urcam in Lacul Bucura cel mai mare lac glaciar ca si suprafata din Romania la altitudinea de 2040 m. Accesul in masiv este super rapid si facil in acest mod si vi-l recomand. Pe la ora 17:00 intram in parcul National Retezat pe la lacul Gura Apei. Aici am platit taxa de intrare in parc 5 lei/persoana si 7 lei de masina. Drumul forestier este bunicel si asa ca pe la ora 18:00 incepem urcarea spre lacul Bucura unde ajungem lejer in 2 ore.

          Cautam un loc de cort ferit de vant si pe cat posibil mai inalt in caz de ploaie. Lume destul de multa dar foarte civilizata. Atmosfera e tare placuta. Ne intampina si un salvamontist (Piratul) care printre 2 intrebari si 6 glume ne invita sa ne inregistram in catastiful refugiului. Afara e un aer placut si curat iar luna aproape plina parca nu ne lasa sa inchidem cortul sa ne punem la somn.

          Dimineata un soare puternic pe un cer super senin ne trezeste. Ce vreme! O da! Mancam, ne dam cu crema de soare si plecam in traseu pe la ora 10:00. Planul era sa urcam Peleaga-Papusa-Portile Inchise-M-tele Mare-Lacul Gales-Trei Lacuri-Caldara Pietrele-Lacul Bucura. Traseul asta l-am facut prima data cand am fost in Retezat cu colegii in clasa a 11-a, adica acuma curand… de vreo 9 ani (. O Nuuuu!!!! Ce trece timul!

          Urcam incet si facem poze, ne bucuram de peisaj; avem grija de picioare caci poteca bolovanoasa ne face sa “dansam”. Imi aduc aminte tare cu placere de concursul Carpathian din Retezat… cand urcam pe aici deja fiind in zorii celei de a doua zile de mers.

          Varful Peleaga 2509 m! Facem poze, mancam ceva, ma prind amintirile si trebuie sa sun niste prieteni dragi cu care am fost pe aici. Plecam mai departe. Suntem singurii care urcam pe Varful Papusa. Pana pe Papusa am facut 3 ore. Coboram sa mergem spre Portile Inchise dar incepe ploaia. Se aduna nori negrii asa ca nu are rost sa mergem mai departe. Resemnati o luam cale intoarsa. De aici incepe distractia. Incepe a ploua tot mai tare si incepe si gheata. De zecile de tunete fulgere nu mai pomenesc. . Dadea cu gheata de s-a albit de jos. Masajul oferit de bilutele de gheata a fost unul nu placut. Urcam sustinut sa trecem de Varful Peleaga pentru a iesi din zona expusa traznetelor. Cand suntem in caldarea de deasupra lacului Bucura iasa soarele asa ca ne uscam rapid. Pe aici poteca e inundata si devenim din nou acrobati sarind ca mingile de pe un bolovan pe altul! Ajungem la cort… mancam rapid caci incepe iar sa ploua. Si a tot plouat toata dupa-masa si noaptea de ne-am saturat. Dimineata pe la 8:30 parca ploaia a mai stat. Asa ca hotarm sa strangem si sa coboram. Zis si facut! Pe la ora 11 eram la masina in Poiana Pelegii.

         In Retezat trebuie sa mergeti caci e ceva deosebit. Sper sa revin aici si iarna la un schi de tura!

         Numai ture adevarate va doresc!

     

Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avig – Vf. Ciortea – Refugiu Puha

     Data: 16-18 iulie 2010

     Traseu: Cab. Poiana Neamtului – Cab. Barcaciu – Lacul Avrig – Varful Ciortea – Refugiu Puha – Cab. Barciu

     Echipa: Christine, Gabi si eu

         In ideea consolidarii echipei pentru Kilimanjaro, exersarea “tehnicilor de campare”, testarea echipamentului si a “procedurilor de lucru” in echipa am plecat vineri dupa-masa sper Poiana Neamtului.

         Ajungem si ne pregatim de urcare. O luam incet la pas pe la ora 18:30.

        Am un semtiment asa… de nostalgie. Nu am mai urcat cu rucsac mare in spate de o gramada de timp. Concursurile si modul alert/dinamic de viata mi-au schimbat mult “stilul” de a merge la munte si de a face miscare. E bine sau rau…. nimeni nu poate spune. Ideea e clara! Mi-e tare dor sa merg asa… cu rucsac mare si greu intr-un ritm incet si constat in care pot sa ma bucur printre picaturile de sudoare de natura… de liniste… de munte.

        Pe la ora 20:30 punem cortul langa cabana Barcaciu. O cabana si o zona dorita de multi dar care sincer pe mine nu m-a impresionat niciodata. Cred ca intre mine si cabana asta e un camp negativ din pacate. Dimineata plecam spre lacul Avrig. Vremea e superba, soare si nu prea cald. Poteca merge pe curba de nivel si apoi coboara in vale. Apa e superba. Ador sa ma clatesc in apa rece si curata. E mai revigorant decat sa iau un gel .

       Poteca urca destul de sustinut dar in 3 ore jumate suntem al marginea lacului. E o zona in care demult doream sa stau cu cortul. Sintem singurii cu cortul in momentul asta, dar pana seara mai apar vreo 4. Mancam si vrand-nevramd o ploicica de vara ne trimite in cort la somnul de amiza. La pra 18 insa afara e senin si soare. Asa ca ne hotarm sa urcam pe Varful Ciortea. Urcam pe traseul de iarna, adica pe un picior inierbat ce ne scoate aproape de varf.  La ora 20 suntem sus. Superb! Lacul Avig sub noi, se vede Negoiu si Lespezi… Budislavul… si Oltul jos in vale.

         Doamne ce mult timp a trecut de cand am fost prima data pe aici… pe creasta… eram un pustan in clasa a 10-a si lumea era a mea. Nu aveam nici o grija… si muntele imi era deja prieten bun. Ganduri… umbre… reflexii… aer tare de munte… ganduri…

         Coboram la corturi pe poteca si la ora 21 ne incalzim cu o supa fierbinete facuta la primus.

          Dimineta ma trezesc! Afara este o vreme de basm. Soare, senin, liniste. Merg si ma spal  in apa rece a paraiasului de sub lac. Ce nu as da sa ma pot trezi in fiecare dimineata in conditiile astea de mediu.

          Urcam din nou in creasta si mergem pana in refugiu Puha. De aici initial am vrut sa coboram spre Cab. Negoiu si apoi sa cotim spre Barcaciu dar ceva nori incep sa se adune asa ca traversam caldarea pe sub varful Scara si coboram pe Piciorul Barcaciului.

          Jos in Poiana Neamtului facem o baita scurta si stam in soare la o bere. Fetele au mers de minune. O sa mai auziti de Echipa Kili Adventure sper, si de la inaltime mai mare.

Fagarasul, cel mai maret si mai impresionant munte din Romania, un munte de suflet care v-a fi si va ramane un tărâm de vis spre o viata mai linistita si mai buna.

Locul 3 la Triathlonul Bioeel Tg. Muresului 2010

     Data: 10.07.2010

     Locatia: Tg. Mures – langa zona agrement Weekend

     Scop: concurs de triathlon

     Rezultat: Locul 3 cu timpul de 1:57:19 sec (1 km inot, 23 km MTB si 9 km alergat)

          Uite ca zilele zboara si dupa exact o saptamana dupa participarea frumoasa la triathlonul de la Sfanta Ana este un nou triathlon pe malul Muresului. Tot un Xterra dar pe plat.

          Plec sambata dimineata singur spre Tg. Mures. Ajung in zona de start dar inainte surpriza! Bariera! Costa 1.5 lei pe ora intrarea! Ceeee? Hai ca e tare! La sfarsitul zilei am dat pe “parcare” adica in iarba 18 lei!

          Lumea se aduna incet incet! Merg si ma inscriu! Pregatesc bicicleta… mananc… intalnesc un vechi prieten din Mures cu care povestesc pe net de vreo 3-4 ani dar nu ne-am vazut niciodata la fata, ma intalnesc cu Dan si Mada Chifu colegii de Carpathian…

         Inotul se va face in Mures. Apa e rece asa ca e perfect ca am costum de neopren. Urcam pe jos un km in amonte si intram in apa. De aici se da startul! Avem noroc de curentul care ne duce in aval destul de bine. Start! Plec incet sa imi regelez respiratia. Agitatie mare… stropi… valuri… inot destul de bine.. dar tot nu imi pot “etala stilul” corect de inot )…. vrajeala! La un moment dat  incerc pluta pe spate! Mama.. revelatie! Sunt ca o “racheta”! Incep sa ajung oameni si chiar sa-i intrec! Nu e rau! Efortul e destul de mic si respiratie relaxata! Perfect! Ies din apa destul de bine adica in 18 minute.

         Plec la bike odata cu Rares Manea. El pedaleaza in forta asa ca il las sa mearga.. eu vreau sa imi intru in ritm. Oricum am o viteza medie pe prima bucata de ~ 26 km la ora. Drumul e pe plat dar e destul de dur… santuri… bolovani… gropi mari cu apa… Pe la km 7 ma ajunge Marc. E un sportiv de elita, super competitiv la toate sporturile posibile. Sta in spatele meu o bucata.. ma depaseste si ma pun in spatele lui! Vreua sa vad cum merge! Ritmul creste sunt portiuni in care avem 33 km/h si unde e tehnic cam 23! E super bine! pe la km 11 prindem si depasim vreo 5 concurenti! Intram pe un drum bun si Marc trage tare! Avem o viteza de peste 30 de km la ora o bucata buna de drum! Mai prindem un concurent! Trag si eu ceva la trena dar nu foarte mult pentru ca intram intr-o portiune tehnica cu santuri si denivelari mari. Terminam impreuna! Ne-am miscat bine si plecam impreuna si la alergat! Marc o ia incet in fata!

        Merg in ritmul meu si e ok. La dus mi-am simtit picioarele cam grele dar pe intoarcere am venit bine. Termin cursa in 1 ora si 57 de minute! Sunt foarte multumit!

        Beau sa ma rehidratez cred vreo 2 litrii de Recovery drink si apa! Imi adun lucrurile si ma pun la povesti cu Mada, Dan, Rares… lume multa si faina.

        Concurenta aici la Mures a fost clar mai mare decat la Sfanta Ana dar acolo mi-a placut mai mult! Zona de munte si-a spus cuvantul! Mancam un gulas bun dat de organizatori. Se afiseaza rezultatele si ce sa vezi! Caba Dan pe locul 3 la categoria masculin 19-29 ani! OOOOO ce surpriza! Sincer nu ma asteptam!

      Vine premierea si facem poze! Inca un concurs superb in care am facut si un loc neasteptat de bun! Imi place triathlonul si vad ca ma simt bine in aceste curse! Sper sa continui cu brio!

Sa auzim numai de ture adevarate! 

O noua mare satisfactie, locul 6 la primul triathlon Xterra din Romania

        Data: 03.07.2010

        Locatia: Tusnad Bai – lacul Sfanta Ana

        Scop: concurs de triathlon Xterra (700 m inot, 23 km MTB si 6,3 km alergat)

 

        Uite ca sa organizat primul Xterra din Romania (http://www.xsalt.ro)! Un concurs care de mult il astept si care cu siguranta va creste ca si valoare, raspandire si cerere in Romania. Este un concurs foarte dinamic, incitant si barbatesc. Aici trebuie sa fi bun in toate disciplinele, sa fi organizat si sa fi super motivat.

        Din pacate nu e nimeni din Medias amator la acest concurs asa ca plec vineri spre Baile Tusnad singur. Ajung la sedinta tehnica unde nu e prea multa lume. Rapid ma cazez si incep sa-mi pregatesc echipamentul. Senzatia e super draguta… ma simt ca inaintea participarilor la concursurile de Adventure Race.

Caba fratele lui Fliper

La ora 23:00 ajunge si bunul prieten Ionut din Campulung Moldovenesc. Mancam, stam la povesti, ne examinam echipamentele, mai ales costumele de neopren si pe la ora 00:30 ne punem la somn. Dimineata la ora 9:00 suntem deja in parcarea deasupra Lacului Sfanta Ana. Lume multa si 0 agitatie placuta.

        Inscrierea la acest concurs a fost de 60 de lei si s-au primit o gramada de lucruri: casca siliconica de inot, bidon  de apa si jeleuri energizante PowerBar, tricou cu logoul concursului, medalie de finisher, o sticla de apa si una de Gatorade totate acestea puse intr-un mini rucsacel. Ce mai! Se vede unde un concurs e facut din dragoste si dorinta de a face ceva frumos pentru lume! NU ca vreau sa fiu rautacios, mai ales ca ii cunosc pe organizatori dar sa dai 1 milion de lei pentru un maraton de MTB sau 100 Euro pentru Carpathian mi se pare… umpic “obraznic” si un interes comercial-financiar prea mare. Inteleg ca organizarea costa… costa timpul, alimentele, cazarea, consumabilele, benzina…. ca sponsorii nu te ajuta mai deloc…. dar totusi sa dai 25 Euro pt un maraton de MTB in Romania de azi mi se pare mult! Ma doare inima sa aud prieteni buni care nu pot participa la concursuri din lipsa banilor! Un lucru trist! Gata cu tristetea dar aceste lucruri vroiam de mult sa le spun!

        Pe la ora 10:30 coboram la lac unde e zona de tranzitie. Locul foarte dragut…. pe iarba la soare, delimitat cu gard metalic, paza peste tot sa nu fie probleme sa dispara ceva… Ne luam costumele de neopren si mergem sa ne incalzim! Apa e numai buna de inot. Baliza mi se pare cam aproape si vorbesc cu unul din organizatori sa o mute mai departe. NU ca as fi eu mare inotator… dar sa fie 700 m cum au anuntat. Lucru care sa si intamplat!

       La 12:15 se da startul! Plec umpic cam tare si dupa cativa metrii imi imi dau seama ca nu am nici un stil! DEZASTRU! Nu respir regulat.. din contra parca imi intra apa in nas si gura  in toate pozitiile; pozita de inot e gresita.. nu pot sa bag capul in apa…. sunt “dezarmat”. O las mai incet sa-mi revin cu respiratia, dar nici o imbunatatire. Inot broasca… nimic… inot pe spate… nimic! Nimic = respiratie haotica, inaintare slaba… sunt varza! Varza fata de cum stiam ca pot sa inot. Asta e! Lipsa de experienta la concursurile de inot; E primul asa ca am si eu o scuza .

      Ies din apa dupa 13:42 minute pe locul 31 din 63 . Bine, diferentele de timp sunt mici de 3-4 minute fata de primii 10.  In zona de tranzitie ma misc binisor desi ma ia o crampa destul de urata la gamba stanga. Traseul de MTB il stiu de anul trecut de la Tusnad asa ca plec cu incredere si stiu cum sa ma dozez. Poteca e super dura mai ales pe prima coborare care este printr-o iarba mare cu sper denivelari. Aici depasesc cei mai multi concurenti. Full-suspensionul meu isi face din nou treaba excelent si trec pe langa “adversari” ca glonutul! Modestul de mine.. dar asa a fost! Ma simt excelent… pedala merge bine, respiratie e OK, ma hidratez constant si ii dau destul de in forta pentru ca traseul este relativ surt 23 de km si sunt constient ca trebuie sa profit de fiecare secunda. Pe o urcare o prind pe Emese, si o depasesc rapid! Ma intreb daca nu cumva fortez prea tare. Emese de un an jumata ma batut la concusurile de MTB de “mi-a iesit pedalatul din cap”. Plus ca ea concura la stafeta, deci nu facuse inotul, si plecase in fata mea. Hai ca nu e rau!

        Intru pe cei 4 km de asfalt. Sunt singur! Portiunea asta o urasc de anul trecut. Pe aici anul trecut nu mergea pedala deloc! Acum insa e mai bine si catar cum cu 15 km/h. La un moment dat ma prinde un tip meserias la MTB din Geiger Team Sibiu. Intru in plasa lui! Apoi facem cu schimbul la trena si viteza creste la 20.. 23.. 25 km la ora! Super! Tipul pe ultima portiune duce el trena! Mersi mult! Eu ma agat de el si trag la maxim! Stiu ca trebuie sa profit fiind asfalt si aproape de finalul catararii. Pe coborare nu iert nimic si cobor nebuneste! Ajung la 1 minut in spatele tipului din Sibiu; cu timpul de 1 ora si 31 minute.

       Fac tranzitia rapid si plec la alergat! Un prieten imi striga ca sunt cam al 10-lea la individual! OOOOOO! Alta treaba! Nici un speram la o asa pozitie buna. Mai am 6.3 km de alergat! La Moeciu m-am miscat bine asa ca am sperante sa nu mai pierd pozitii, din contra poate mai prind pe cineva.  Prima panta e mult prea mare asa ca o merg ca tot restul concurentilor. Apoi alerg usor tot in panta dar ritmul creste! Il ajung pe sibian! Are ceva dureri si pe coborare ramane in spate. Alerg repede cu pasi mari. Ajung langa lac si stiu ca mai am cam 1.5 km pana la finish. Prind vreo 2 concurenti si ii intrec. Pe ultima parte ma astept sa ma atace cei din spate si ma pregatesc de sprint. Pe ultimii zeci de metrii sprintez eu sa nu am emotii si trec linia de Finish! Am terminat proba de alergare in 35:52 minute!

       Sunt al 6-lea la individual cu timpul total de 2:21 ore! GROVAZ! Nu imi vine sa cred de pozitia buna ocup! Sunt extrem de fericit si incantat! Am facut un concurs bun in care au contat experienta si pregatirea la MTB si alergare montana. La inot promit sa ma mai perfectionez !

        La finish atmosfera este asa cum ar trebuie sa fie la orice concurs. Lumea socializa pe iarba neavand grija echipamentului care era pazit in tarcul metalic. Am intrat in lac si am facut baie.. am schimbat impresii cu toti cunoscutii si nunumai. Ce sa mai spun! Nota 10 organizatorilor pentru locatia aleasa, marcaje, oameni mobilizati, plasuta cu “cadouri”, implicare in pregatirea evenimentului. Sunt sigur ca in 2 ani triatloanele mai ales cele de genul XTerra vor creste enorm in Romania poate o sa “bata” chiar si maratoanele clasice de MTB.

 

        Weekendul ce vine (10.07.2010) o sa fie un nou triathlon la Tg. Mures (http://bioeeltriatlon.blog.hu/)! Asa ca cel mai probabil o sa fiu acolo si o sa ne vedem!

 

        Sa auzim numai de ture adevarate!

Sambata (10.07.2010) la ora 21:30 pe DigiSport se va transmite emisiunea filmata in timpul concursului!

   

Sovata antrenament la gulas, gratare si umpic de MTB

        Data: 26-27.06.2010

        Locatia: Sovata, Pensiunea Casa Romantic

        Scop: socializare cu colegii de munca, gulas si ceva MTB

    E vineri si nu stiu ce sa fac in weekend. Vremea se anunta in continuare “oribila” pentru sport asa ca ma hotaresc sa merg cu colegii de munca (echipa Ufesa) la Sovata. NU am facut miscare toata saptamana si as misca ceva. Ma uit pe Google Earth si fac rapid un traseu: 37 de km cu 1100 m dif. de nivel. Suna bine asa ca sambata dimineata la ora 7:00 plec singur cu masina spre Sovata. Acolo lumea dormea asa ca ma pun si eu in pat 1 ora.. nu de alta dar ploua afara.

    Toata ziua de sambata a plouat intruna asa ca stam in jurul pensiunii si facem un superb gulas la ceaun.. defapt doau ceaune! Fiecare ajuta cu ce poate… unii intretin focul, altii paharele, unii amesteca altii pregatesc legumele si carnea. Va dati seama ca dupa vreo 4 ore de preparere ne era o foame de mancam si pamntul de pe jos ce sa mai spun de gustosul gulas! )

   Seara ca sa incheiem cum se cuvine, mai facem niste mici, scarite si ciuperci la gratar! Sa nu credeti ca sunt nebun.. dar asta asa.. ca familia vrea sa ma mai ingras!

    Duminica, vremea tine cu noi, nu mai ploua si cerul e destul de deschis. Plecam trei bike-ari cu chef de pedalat. Ideea era sa prindem o muchie inierbata ce ne scoate deasupa partie de schi din Sovata.

Cum am plecat noi in viteza ratam drumul forestier si ne trezim la intrarea in Praid! Nu e chiar rau.. deabea ne-am incalzit in acesti 16 km ). Ne intoarcem… gasim drumul.. dar binenteles ca nu gasim serpentinele ce apareau pe Google , serpentine invadate cred de vegetatie; asa ca continuam pe un drum de nota 100. Ce e drum de nota 100? Un drum forestier pietruit ca in palma… mergeam pe langa cursul apei.. kilometrii intregi de pedalat in panta solicitanta dar biciclibila. Super! Bine.. intre timp vine si ploia.. dar si trece! La sfarsit impingem si iesim in golul alpin. Aici vegetatia e mare asa ca tot push facem vreo 15 de minute. Prindem un drum de iarba si suntem pe tresul planuit de acasa! Urmeaza vreo 15 kmde coborare! Sa te saturi de coborare mai rar. Drumul e super bun asa ca rapid suntem din noi in Sovata. Au iesit in total 55 de km si vreo 850 m dif. de nivel. Dragut!

         Sambata merg in Tusnad la Sfanata Ana o sa particip la un triatlon! PRIMUL meu triatlon si cred ca sunt primul Mediesan care incearca asa ceva . Sunt entuziast si sper sa iasa ceva frumos! O sa fie 700 m inot, 23 km de MTB si 6,2 km alergare prin padure… deci concursul faca parte din categoria XTerra!

        Azi mi-a venit costumul de neopren comandat din Anglia! Mama ce “profii” arat in el! NU stiu cum o sa ma descurc la inot dar macar sunt fioros si arat profi ).

Bike route 558504 – powered by Bikemap 

Sa auzim numai de bine!

Succes celor care merg la 3 Mountains Maraton sau la maraton de MTB in Baia Mare. Astea toate weekendul asta! Incepe sa se miste treaba in Romania.

Maraton Medieval Medias 2010

         Data: 19.06.2010

         Scop: maraton de mountainbike

    Anul acesta imi propunesem sa fiu bike-ar! Adica sa incerc sa ma focusez mai mult pe mountain-bike si sa incerc sa trag umpic de mine caci in 2009 nu am avut nici o tragere de inima. In iarna, la cate un serial a filmului Fringe, m-am dat pe trainer in casa, asa ca se apropia vremea mai buna si stateam destul de bine cu forma fizica. Dar, dus de val si anturajul agreabil din jurul meu, in luna Mai m-am trezit din bike-ar alergator, mai ales dupa maratonul de la Moeciu.

       Am reinceput mai serios miscarea cu bicicleta doar acum 3 saptamani asa ca nu eram eu in cine stie ce forma; dar parca asteptam MMM 2010 sa vad cum “evoluez” si la pedala. Din pacate miercurea dinaintea concursului m-a prins ceva… o posibila dezinterie…. nu stiu ce bacterie “moderna” care m-a toruturat toata ziua cu voma, scaun moale, dureri musculare mari, transpiratii excesive….. am reusit sa mananc doua felii de paine prazita toata ziua! Joi am fost mai bine dar tot mancare de regim am mancat.. supa de legume fara carne.. si cartofi fierti . Super! Asta chiar regim de incarcare cu carbohidrati .

    Vineri mi-e rau din nou… ( NU cred! Din nou voma… scaun moale… particiaprea mea la maraton e compromisa.  Seara ma rog ca peste noapte sa-mi revin macar sa pot merge ca si “antrenor” cu Christine o viitoare mare bike-arita! Va promit!

    Amandoi suntem la tura lunga de 80 de km. E primul maraton de MTB al Christinei si  dupa ce noroi era pe traseu stiam ca o sa fie un adevarat festival! Daca serialul Spartacul se numeste “Blod and sand”,  filmul MMM 2010 s-a numit ”Blod and Mud! 

    Vineri disperat dau telefoane in toata tara (Sibiu, Baia Mare, Mures, Odorhei)  sa ne facem rost de cauciucuri de noroi. Cautam ceva ingust cam de 1.50 – 1.80. Eram curios cu o sa le simtim dar macar trebuie sa incercam pentru ca stiam ce traseu ne asteapta!

    Sambata la ora 9:00 puneam de zor noile caucicuri Maxxis Medusa 1.55 . Arata…. mie imi plac la nebunie! Deabea asteptam sa le incerc!

    Ne intalnim cu o gramada de lume cunoscuta.. e super atmosfera dinaintea Startului. Plecam! Incepe urcarea in Greweln si….. si… super noroi! Suntem ca robii pe plantatie si inpingem bicicletele! Aici nu am loc sa pedalez asa ca ma pun in rand si merg incet. Incepe padurea mare si aici incep sa ma simt super bine. Cauciucurile sunt geniale! NU se incarca.. au grip bun si merg pe bicicleta fara mari probleme. O incurajez pe Christine care merge vitejeste pe bicicleta pe cand unii baieti se chinuiau pe jos.  Noroi tata! Vai ce as fi tras aici! Sa vad cat pot si sa ma pot bucura de ”anvelopele” achizitionate. Ma uit la ceas! Deja sunt 50 de minute de la Start si inca suntem in padure.. luptand cu noroaiele! Nu mai am pe cine sa ajung acum! Stau linistit si incet si ma bucur de “batalie”. Stomacul mi-e mult mai bine dar eram convins ca nu puteam sa fi tras de el. Imi bateam jos de mine si oricum nu facem nimic.

     Urcam in CP1. Aprovizionam si plecam mai departe! Mergem bine dar ne mai incurca cativa concurentii mai “moi” care se opreau in mijlocul drumului. Caldura mare nu imi place deloc! Ma seaca de energie… de parca mai era nevoiei! Trecem de Curciu…. trecem de Bagaciu unde primesc o berea fara alcool din partea Dianthus-ului; data pentru hidratare .

     Terminam bucla si vedem ca se apropie ploaia! Si vine! Si e mare! Ajungem in punctul de control! A inceput vijelia! Ne ascumdem in spatele unui Vitara al organizatorilor sub o prelata. Stam sa treaca potopul si ne uitam la ceas, analizam traseul cel mai avem.. ne dam seama de noroiul care ne asteapta si hotaram sa o luam incet spre casa! Nu avem ce demonstra acum! Predam cipurile si gata! 

      Seara dupa dusul meritat ne intalnim cu prietenii din Baia Mare si Campulung Moldovenesc si apoi mai facem pana la ora 23:30 si Hoinarilor o vizita care erau cazati in Atel. Ne hidratam bine cu bere buna si ne bucuram de povesti si impresi!

 

Acum…. urmeaza 3 Mounatains Maraton si un Triatlon la Lacul Sfanta Ana. As incerca triatlonul dar nu am costum de neopren . Sa vad ce fac!

Sa auzim numai de ture adevarate!

Primul meu traseu de catarare/alpinism in Cheile Aiudului

Traseul Memorial Adrian Chifa – gradul 7+ cu 3,5 lungimi de coarda

        Data: 5-6.06.2010

        Locatia: Cheile Aiudului

        Scop: escalada si alpinism

        Trupa: din Cluj, mentorii: Akos cu Tunde, Szobi cu Raluca, din Medias: Feri, Flo, Diana, Lotzi, Catalin, sefa lui Feri si surioara, din Mures Huni cu Oshy

        A mai trecut un weekend frumos in care, dupa cum am promis, am fost din nou in Cheile Aiudului la catarare. Trupa mare si vesela. Eu am plecat in Cluj de vineri, si am fost gazduit regeste de Akos si Tunde care a facut o pizza de vis, sa nu mai zic de tuica de pruna bauta de pofta de mancare .

        Sambata dimineata plecam pe la ora 9 din Cluj si pe la 11 ne intalnim cu toti in Cheile Aiudului. Urcam in Poligonul de catarare si incepem sa ne pregatim. “Instructorii” pun vrea 4-5 manse pe care ne dam toata ziua pana ne saturam. Am catarat: Easy Girl 6-; Gemini 7-; Gipsy 5+; Don’t worry 7-; Colt Alb 6+; Mumf 6- (preferatul meu din aceasta zona ) si mi-am rupt in ”spurcaciunea” de traseul Toledo 6- care nu mi-a placut deloc desi l-am facut dar nu cu placere; poate eram deja la final si eram obosit si nemancat ! Scuze puerile ).

        Pe la ora 19:00 eram la corturi si ne-am pus pe mancat si hidratat cu Timisoreana. Am adunat lemene, si am stat pana le la ora 24:00 la foc si la chitara. Tare dor imi era de asa ceva.  

       Dimineata la 8:00 trezirea! Facem doua echipe, Feri cu Szobi si eu cu Akos si plecam sa facem in sfarsit ceva trasee adevarate de mai multe lungimi de coarda. Alegem Amurgul si Prieteniei amandoua de 3,5 lungimi de coarda si gradul 6. Noi, eu cu Akos intram in Prieteniei, dar deja la prima regrupare ne dam seamam ca am intrat in ceva traseu mai in dreapta (Adica Memorialul Adrian Chifa cu gradul de 7+ ). Akos stapan pe sine si incantat la maxim merge mai departe pe acest traseu urmarind atent spiturile destul de noi. Traseul merge matematic pe un picior stancos catarand meticulos toate fetele indiferent de inclinatie. La un moment dat Akos imi  spune: iti las scarita ca aici e un pasaj mai greu si sa poti sa-l treci fara sa te chinui! OK!? Atunci am inceput sa-mi pun intrebari! Oare o sa pot sa merg mai departe? Teorie stiu… cum trebuei sa folosesc echipamentul… scarita dar era pentru prima data cu adevarat:). Akos ajunge in regrupare si imi da semnalul ca pot sa plec! Urc usor la incepus si ajung la scarita! Pun piciorul… ma trag.. ma imping.. si trec! Super! Nici nu a fost asa greu pe cat credeam. Ajung in regrupare!

         Urmeaza a 3-a jumatate de lungime! Aici nu sunt probleme mari! Regrupam din nou! Ultima lungime e din nou mai grea.. pe o fata destul de verticala si saraca in prize. Akos imi lasa scarita unde incepe greul si incep sa urc! Rambo daca m-ar fi vazut ar fi murit de ciuda! Ma rup in scheme si urc sustinut pas cu pas. Mut scarita.. ma trag.. la un moment dat.. imi dau seama ca ma tineam doar intr-o mana cu cealalta scotand carabiniera scaritei.. si cu picioarele semisuspendate! Sunt tare .

        Iesim sus unde ne intalnim cu Feri si Szobi. Si traseul lor a fost frumos si sunt multumiti de realizare. Coboram la corturi sa mancam! Pe la 12 mai facem cateva manse in zona Coltul Bogza si anume: Extrema de mijloc 5+ si Extrema Dura 6-; asta pana la ora 17:00 cand o luam incet spre casa. 

O tura superba, in care am facut ceva in premiera. Am fost multumit de prestatia mea si ma face sa sper cat mai repede sa ma vad in ceva pereti! Ca si secund inca .

Catarare in Cheile Aiudului

        Data: 23.05.2010

        Locatia: Cheile Aiudului

        Scopul: escalada

        Trupa: Christine, Akos, Szoby, Raluca si Huni

  

    A trecut perioada in care am tot alergat… au trecut maratoanele asa ca vreau sa fac si altceva. Ceva de ce imi e dor… si de ani de zile tot vreau sa fac mai mult. Escalada m-a fascinat de multi ani, dar din pacate nu am avut cu cine sa o practic asa cum trebuie. E un sport frumos dar care necesita o pregatire bine pusa la punct. Si fara nu mentor, sau o trupa de oamnei care stiu ce fac… nu m-am incumetat sa o incerc. Nici nu stiu daca am sange in mine sa ma vad in cine stie ce pereti la zeci-sute de metrii agatat si in cine stie ce pozitii traznite, mai mult sau mai putin in siguranta…. tot ce stiu e ca mi-ar placea.. si vreu sa incerc.

     Dupa 2 ani in care nu am mai catarat, dar ceva tiroliene si rapeluri pe la diferite concursuri de AR am mers in Cheile Aiudului. Niste chei frumusele in care, cu trupa de la Cluj, am facut cateva manse super dragute! Peretele este curat, bine marcat si spituit.  Am catarat pe niste trasee de 5+; 6+ cu lungimi de aproximativ 20 de m. M-am simtit destul de stapan si sigur pe mine, ceea ce imi da sperante de mai mult si bine in ale cataratului. Sper!

      Vremea a tinut cu noi, asa ca ne-am ales cu o tura de catarat reusita si cu un  bronz demn de solar . Weekend-ul asta, 5-6 iunie, o sa ies din nou la catarat tot in Cheile Aiudului cu cei din Dianthus intr-o tabara de reinitiere in escalada. Mi-am dat inca o data seama ca e ”hranitor” pentru trup si spirit sa “degusti”  din cat mai multe sporturi, mai ales pentru noi iubitorii de miscare si adrenalina. 

48 de ore de “concurs”!

Concurs de MTB pe distanta  35 km cu 1100 m diferenta de nivel, locul 6

Alergat maraton Sighisoara-Medias, 42 de km

600 km condus si o amenda de depasire de viteza!

       Data: 15-16 Mai 2010

          Weekend-ul asta a fost “umpic” mai plin decat de obicei! Cum am vrut sa impac si capra si varza m-am decis sa incerc doua concursuri in doua zile. Adica sambata sa concurez langa Baia Mare la un concurs de mounatin bike  (Preluca MTB maraton) si duminica sa alerg pentru a IV-a oara consecutiv Maratonul International Transilvaniaa VIII-a editie  (Sighisoara-Medias) pe distanta de 42,195 de km.

          Pe langa dificultatea celor doua concursuri, s-a mai adaugat si distanta Medias – Baia Mare, aproape 600 de km dus-intors pe care trebuia sa o conduc singur… negasind pe nimeni disponibil si cu chef sa vina cu mine.

          Vineri pe ora 15:30 plec spre Baia Mare si ajung dupa vreo 4:15 minute in Copalnic-Manastur, locul unde urma sa se dea Startul primei editii a concursului Preluca MTB maraton. Organizatorul, bunul meu prieten Mihai Tamas, era la comanda…. inscrieri, organizarea taberei de corturi, indicatii… Pe la ora 0:30 ma pun in pat dupa ce mai printez cu Mihai ceva harti.

           Sambata dimineata la ora 8:00 eram la Start, mai ajut si eu cu ce pot, pregatesc bicicleta.. si la ora 10:00 se da startul. Vreo 130 de participanti! Sunt langa Ionut un amic bun din Campul Lung Moldovenesc. Ne simtim ciudat pentru ca suntem in grupul fruntas si mergem destul de bine! O urcare pe asfalt si apoi se intra pe firul unei vai. Urmeaza prima din cele doua mari urcari de pe traseul meu, cel de 36 de km. Foai mica si pinioane mari si dai in sus. Mai facusem urcarea asta acum vreo 3-4 saptamani dar acum parca nu se mai termina. Nu ma depaseste nimeni si sunt acolo in fata cu cei buni! La km ~20 vine coborarea! Super draguta si un fel de single trail conbinat cu drumeag de car si ceva scocuri prin padure. Pe a doua urcare am niste baiti care merg tare bine in fata si ma tin dupa ei. Ultima coborare este foarete abrupta pe un drum in serpentine stranse… trebuie sa franezi cam tare sa poti sa iei curbele dar adrenalina e la locul ei.  Ajung pe ulitele comunei si rapid trec linia de Finish!

        Am iesit la 6-lea la categoria mea in 2 ore si 11 minute. Un rezultat bun de care sunt foarte multumit!

        Dupa accea mai schimbam o impresie… o poveste cu prietenii din toata tara.. si la 14:30 plec spre casa sa pot ajunge sa ma odihnesc!

  *****

        Duminica 16.05.2010! La ora 8:00 plec cu echipa Romgaz Adventure (Christine si Gabi) spre Sighisaora. Emotiile dinanintea maratonului ne fac ca fiecare sa fie concentrat la ce avem de facut! Manaca, bea, fa-te cu crema de soare, ungete pe genunchi sa-ti incalzesti, pregateste bautura si gelurile….

        La ora 9:00 se da startul! Lume destul de putina 53 de participanti! Plecam incercam sa ne incalzim. La acest maraton am fost insotitor/sustinator pentru Christine. E la primul maraton si vreau sa o pot ajuta! Ii dau sfaturi care cred ca o sa o ajute si o incurajez. Grupul a plecat destul de tare si noi ramanem mai in spate! Ii explic ca trebuie sa ne gasim ritmul nostru si ca trebuie sa ne facem cursa noastra indiferent de cei din fata. Dupa kilometrul 10 avem un ritm bun si totul merge bine. Vremea a fost cu noi si nu a fost cald. Doar vantul a batut din fata dar e OK.

          Trebuie sa le multumesc sustinatorilor, mai ales lui Feri care a venit cu bicicleta pe langa noi sa ne “aprovizioneze” din mers.

         Dupa kilometrul 20 incep sa apara ceva dureri lui Christine. O lasam mai moale… ca si o luptatoare ce este trece peste toate durerile. Nu ne lasam si alergam fara sa ne oprim! Intram in Medias! Hai ca nu mai avem mult! 

       Am reusit! Am terminat Maratonul Sighisoara-Medias, 42 de km in 4:34 ore.

 Felicitari Christine pentru ca ai reusit sa faci aceasta performanta!  Stiu ca a fost greu, dar e un lucru maret sa ai curajul sa incerci si sa si duci la capat o asemenea provocare.

Felicitari si tie Gabi pentru ambitia si determinarea ta!

Toti mediesenii au terminat maratonul si inca facand super rezultate! FELICITARI!!!

   

Am reusit unul dintre cele mai bune concursuri ale mele de pana acum!

O satisfactie de nedescris!

       Data: 31-02.04.2010

       Zona: Moeciu de Sus

       Traseu: EcoMarathon – 42 km

         A trecut EcoMaratonul – Moeciu de Sus. (www.ecomarathon.ro), un maraton de alergat 42 de km cu 2400 m diferenta de nivel. O provocare care m-a stimulat si mi-a suras de la inceput. Mai alergasem 3 maratoane dar pe asfalt (Sighisoara-Medias; apropo, anul asta e in 16 Mai), dar pana acum nu am avut curajul si poate nici antrenamentul sa incerc un maraton montan.

Pe urcarea in Gutanu

        Antrenamentele din ultimul timp.. adica de prin ianuarie si-au spus cuvantul si s-au simtit. Orele de alergat de “nebun” prin noroi sau zapada,  fie ziua, fie noapte au avut efectul scontat!

        Si povestea….

        Vineri plecam din Medias pe la ora 16:30! Pe la 19:40 suntem in fata scolii generale din Moecius de Sus. Stam cuminti la rand sa ne luam numerele de concurs. O multime de lume cunoscuta este acolo! Uite-l pe tipul asta.. e meserias… a alergat X maratoane.. pe astia ii stiu de la Carpathian… cu altii m-am intrecut la concursuri de MTB… si tot asa!

          La 9:05 s-a dat startul! Atata lume nu a vazut Moeciu adunata de cand… e el! Vreo 410 participanti! Eu am fost tipul cu “bombele”; adica cu o centura la mijoc cu 6 sticlute de 150 ml cu cate ceva “de-ale gurii”.. ca doar pana la final trebuie sa dai si la muschi sa arda ceva.

         Planul era…… de fapt nu aveam nici un plan! Am asteptat sa vad cum ma simt.. si m-am decis pe loc. Ma simt bine.. hai “sa-i dau” cat merge treaba.  ”Sa-i dau” intr-un sens de bun simt! . La prima urcare coada mare…. toti mergeau insirati… in alergare usoara incep si depasesc cate 1 cate 2… nu fortez si ma simt bine… asa ca, rapid ajung in primul punc de alimentare. Beau o jumatate de pahar de apa… si continui. Pe coborari… dai.. daca tot nu ma doare nimic… poate o sa ma doara mai tarziu… Doamne fereste…. era o gluma!

        Trebuie sa recunosc ca parcurgerea traseului cu o saptamana inainte a fost mai mult decat utila si folositoare. Stiu ce vine.. unde sa trag si unde sa ma menajez.. vremea a fost superba si mai incercam sa ridica capul sa admir privelistea.

        Termin prima bucla in 1:35 minute.. mama.. si eu ma asteptam undeva la 2 ore… nu e rau! In bucla doi prima parte e super draguta… si trece repede. Sunt pregatit psihic pentru ce urma si vina. O urcare de vreo 5 km pe un foretier cu panta medie de 10%. Te oboseste psihic.. dar alerg… de jos pana sus fara oprire… nu castig mare lucru fata de cei care merg.. dar macar.. inaintez si asta e bine. Daca e maraton.. atunci sa incerc sa alerg cat se poate de mult. Pe coborarea din bucla 2 am in fata o fata care a si intrat pe podium la maraton feminin. Respect! Mai e cu un tip langa ea si se vede ca stie traseul.. asa ca trag dupa ei sa nu gresec cumva coborarea! Cei doi nu isi menajeaza deloc genunchii si parca fug sa ajunga la finish.. nu ca ar mai avea vrea 15 km de alergat.

          Ajung din nou jos.. ma alimentez.. cat pot in incurajarile Silviei… el e Dan Caba… e din Medias… s-a antrenat si saptamana trecuta aici… Hai Dan!!!! Super! Pai cum sa nu alergi cand auzi asa incurajari! Plec pe prima urcare din bucla 3! Pana aici am alergat dar acum e timpul sa mai si merg. Pasul e bun.. ma apropiu de cateva persoane si trec de ele fara probleme. Anii de mers pe munte se simt! Modestul de mine ). Pe plat si coborare alerg destul de bine.. dar nu inainte sa beau o apa pura de munte de la o bunicuta. E cald asa ca imi torn un pahar de apa pe cap si ceva apa pe picioare… Asa mai merge!

          Vine urcarea din Gutanu de 1450m altitudine si ma concentrez sa pastrez un ritm bun fara sa fortez… Problema mea e sa nu fac crampe… Ajung sus la un pas de Bucegi dupa ce depasesc un tip… Plec usor in alergare… imi simt picoarele obosite si o las mai moale.. Sunt motivat stiu ca urmeaza un traseu superb pe sub padure ultimii 6 km. Zona e superba.. si prin padure e mai racoare.. si adie vantul! Genial! Nu mai vad pe nimeni in fata si nici in spate o buna bucata de timp. Inainte de coborare ma ajunge un tip. Nici nu vreu si nici nu am chef sa intorc capul sa vad cine e! Merg inainte sa vad daca ma “ataca”. Imi dau seama ca si la el benzina e pe terminate… dar nu pot sa scap de el! Vin serpentinele spre finish! Acum e gata! Dai in jos ca nebunul! Daca nu a vrut sa ma intreaca pana acum.. nici ca-l mai las!

         Ajung pe asfalt.. ultima suta de metrii! Incurajarile te fac sa plutesti! Trec linia de Finish dupa 5:27 ore! Frumos!

         Locul 28 la Open si 15 la categoria mea! Un rezultat la care sincer nu speram! Antrenamentul si motivatia s-au simtit!

Pe langa concurs, binenteles ca si intalnirile si discutiile cu prietenii din toata tara sunt o placere! Felicitari Hoinarilor pentru tot ceea ce faceti! (http://hoinarii.blogspot.com/)

Ii felicit in mod special pe organizatori! Tineti-o tot asa ca faceti o treba de nota 10.

Felicitari tuturor participantilor si mai ales trupa din Medias: Christine, d-na Balan, Corin, Mihai si Dragos! Pozitii frumoase care demonstreaza ca dealurile Mediesene au potential .

Sa auzim numai de ture adevarate!

Ne vedem in Baia Mare la Preluca MTB Maraton 16 Mai 2010. – www.preluca.ro